făurărie - explicat in DEX

făurărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂURĂRÍE¹, făurării, s. f. (Înv. și reg.) 1. Atelierul fierarului; fierărie¹. 2. Meșteșugul fierarului; fierărie¹. [Pr.: fă-u-] – Făurar² + suf. -ie.

făurărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂURĂRÍE² s. f. (Înv.) Mulțime de obiecte, de piese din fier; fierărie². [Pr.: fă-u-] – Faur² + suf. -ărie.

făurărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
făurăríe f. (d. făurar, fáur). Trans. Rar. Ferărie [!] (meseria saŭ atelieru). – Și făuríe și făuríște (lit.).

făurărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
făurăríe (înv., reg.) (fă-u-) s. f., art. făurăría, g.-d. art. făurăríei; (ateliere) pl. făurăríi, art. făurăríile

făurărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂURĂRÍE¹, faurării, s. f. (Înv.) 1. Atelierul fierarului; fierărie¹. 2. Meșteșugul fierarului; fierărie¹. [Pr.: fă-u-} — Făurar² + suf. -ie.

făurărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂURĂRÍE² s. f. (Înv.) Mulțime de obiecte, de piese din fier; fierărie². [Pr.: fă-u-] — Faur² + suf. -ărie.