făuritor - explicat in DEX

făuritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂURITÓR, -OÁRE, făuritori, -oare, s. m. și f. Persoană care făurește, creează, înfăptuiește, construiește ceva; creator. [Pr.: fă-u-] – Făuri + suf. -tor.

făuritor
făuritór, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care creează, înfăptuiește ceva; creator, înfăptuitor, realizator. Făuritor al unui nou procedeu de irigare a pământului. 2 Persoană care întemeiază, înființează, constituie ceva; fondator, întemeietor. Făuritor de școală. • sil. fă-u-. pl. -ori, -oare. / făuri + -tor. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)

făuritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
făuritór (fă-u-) s. m., pl. făuritóri

făuritor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂURITÓR, -OÁRE, făuritori, -oare, s. m. și f. Persoană care făurește, creează, înfăptuiește, construiește ceva; creator. [Pr.: fă-u-] — Făuri + suf. -tor.