făuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂURÍ, făuresc, vb. IV.
Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face.
2. Spec. (
Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal;
p. ext. a fabrica. [
Pr.:
fă-u-] – Din
faur2.făuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)făurí (a ~) (fă-u-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. făurésc, imperf. 3
sg. făureá; conj. prez. 3
să făureáscăfăuri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂURÍ, făuresc, vb. IV.
Tranz. 1. A crea, a face, a realiza.
2. Spec. (
Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal;
p. ext. a fabrica. [
Pr.:
fă-u-] — Din
faur2.făurì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)făurì v.
1. a bate fierul și alte metale spre a le da o formă:
a făuri lanțuri; 2. fig. a plăsmui. [Lat. FABRIRE].