fărmăcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.fărmăcător (Dicționaru limbii românești, 1939)fărmăcătór (est) și
fermec- (vest),
-oáre adj. Care te farmecă, încîntător:
o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V.
bahorniță, șișcă 1 și
boscorodesc.fărmăcător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.