făraș - explicat in DEX

făraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș.

făraș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
făráș (făráșe), s. n. – Obiect casnic în care se strînge cu mătura gunoiul. – Mr. fărașe, megl. frașă. Tc. faraș (Șeineanu, II, 168; Ronzevalle 123), cf. ngr. φαρασι, bg. faraš.

făraș (Dicționaru limbii românești, 1939)
făráș, V. faraș.

făraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
făráș s. n., pl. făráșe

făraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
făraș n. lopățică de strâns gunoiu: fărașe de tinichea. [Turc. FARAȘ].

făraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] — Din tc. faraș.