făptuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FĂPTUÍRE,făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – V. făptui.
făptuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) făptuíre s. f., g.-d. art. făptuírii; pl. făptuíri
făptuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FĂPTUÍRE,făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. — V. făptui.