făptaș - explicat in DEX

făptaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂPTÁȘ, -Ă, făptași, -e, s. m. și f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. – Faptă + suf. -aș.

făptaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
făptáș, -ă s. (d. faptă). Făptuitor, care a făptuit, a comis ceva: făptașiĭ și tăĭnuitoriĭ. V. părtaș.

făptaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
făptáș s. m., pl. făptáși

făptaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
făptaș m. cel ce face sau execută ceva.

făptaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂPTÁȘ, -Ă, făptași, -e, s. m. și f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. — Faptă + suf. -aș.