făinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂINÁRE s. f. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu. [
Pr.:
-fă-i-] – Din
făină.făinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)făináre (fă-i-) s. f.,
g.-d. art. făinắriifăinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂINÁRE s. f. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu. [
Pr.:
fă-i-] — Din
făină.