făcălui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). –
Cf. făcăleț.făcălui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)făcăluí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. făcăluiésc, imperf. 3
sg. făcăluiá; conj. prez. 3
să făcăluiáscăfăcălui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). –
Cf. făcăleț.făcăluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)făcăluì v.
1. a mesteca cu făcălețul;
2. a bate fasolea;
3. fam. a bate:
mi-a sdrobit oasele..., parcă’s făcăluită AL.