făcăleț - explicat in DEX

făcăleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán.

făcăleț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
făcăleț, făcălețe s. n. penis.

făcăleț (Dicționaru limbii românești, 1939)
făcăleț n., pl. e (ung. fa-kalán. V. făcăluĭesc). Sud. Melesteŭ, culeșer, băț de amestecat mămăliga.

făcăleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
făcăléț s. n., pl. făcăléțe

făcăleț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
făcăleț m. băț sau lopățică de mestecat mămăliga. [Cf. ung. FAKALÁN, lingură de lemn].

făcăleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. — Cf. magh. fakalán.