făcliuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FĂCLIÚȚĂ,făcliuțe, s. f. Făclioară. [Pr.: -cli-u-] – Făclie + suf. -uță.
făcliuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) făcliúță(fă-cli-u-) s. f., g.-d. art. făcliúței; pl. făcliúțe
făcliuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FĂCLIÚȚĂ,făcliuțe,s. f. Făclioară. [Pr.: -cli-u-]— Făclie + suf. -uță.