făclie - explicat in DEX

făclie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂCLÍE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija.

făclie (Dicționaru limbii românești, 1939)
făclíe f. (vsîrb. faklija, nsîrb. faklja. V. faclă). Lumînare mare de biserică.

făclie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
făclíe (fă-cli-) s. f., art. făclía, g.-d. art. făclíei; pl. făclíi, art. făclíile

făclie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
făclie f. 1. lumânare lungă de ceară care se arde la biserică: făclie de veghe pe umezi morminte EM.; 2. fig. lumină: a vieți-mi tristă făclie GR. AL.; 3. ilustrațiune: făclia științei. [Serb. FAKLIĬA (v. fachie): dubletul e acelaș ca în bătaie, bătălie)].

făclie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂCLÍE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. — Din sb. faklja, bg. faklija.