fâșâitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FÂȘÂITÓR, -OÁRE,fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.
fâșâitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FÂȘÂITÓR, -OÁRE,fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] — Fâșâi + suf. -tor.