fâșioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FÂȘIOÁRĂ,fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară.
fâșioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fâșioáră(-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre
fâșioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FÂȘIOÁRĂ,fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] — Fâșie + suf. -ioară.