fâsâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FÂSÂITÚRĂ,fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. – Var.: fâsăitúră s. f.] – Fâsâi + suf. -tură.
fâsâitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fâsâitúră(-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri
fâsâitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FÂSÂITÚRĂ,fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. — Var.: fâsăitúră s. f.] — Fâsâi + suf. -tură.