fâsâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt.
2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare.
Gâscanul fâsâie. [
Var.:
fâsăí vb. IV] –
Fâs +
suf. -âi.fâsâi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fâsâi, fâsâi v. r. 1. a se dezumfla.
2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul așteptărilor.
3. a-și pierde calitățile inițiale.
fâsâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fâsâí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fấsâie, imperf. 3
sg. fâsâiá; conj. prez. 3
să fấsâiefâsâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt.
2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare.
Gâscanul fâsâie. [
Var.:
fâsăí vb. IV ] —
Fâs +
suf. -âi.