fârtai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂRTÁI, fârtaie, s. n. (
Reg.) Sfert. – Din
magh. fertály.fârtai (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)fârtái, -ie, (fărtai), s.n. –
1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi 1925: 232).
2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALR 1971: 410). – Din germ. Viertel „sfert„; Din magh. fertály (Bud 1908).
fârtai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÂRTÁI, fârtaie, s. n. (
Reg.) Sfert. — Din
magh. fertály.