fâlfâi - explicat in DEX

fâlfâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii; a flutura. 3. Intranz. (Despre o flacără) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

fâlfâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fâlfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấlfâie, imperf. 3 sg. fâlfâiá; conj. prez. 3 să fấlfâie

fâlfâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii. 3. Intranz. (Despre flăcări) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] — Fâl + f[âl] + suf. -âi.