fuzibil - explicat in DEX

fuzibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FUZÍBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit (ușor). 2. S. m. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. – Din fr. fusible.

fuzibil (Dicționar de neologisme, 1986)
FUZÍBIL, -Ă adj. (Despre metale) Care se poate topi sau care se topește la o temperatură mai înaltă decât cea normală. [Cf. fr. fusible, it. fusibile].

fuzibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FUZIBÍL, -Ă I adj. (despre metale) care se poate topi ușor. II. s. m. element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat. (< fr. fusible)

fuzibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
fuzíbil, -ă adj. (fr. fusible, d. lat. fusus, topit). Care se poate topi: staniu e cel maĭ fuzibil metal uzual. – Maĭ corect ar fi fost fundibil, d. lat. fúndere, a topi.

fuzibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fuzíbil¹ adj. m., pl. fuzíbili; f. fuzíbilă, pl. fuzíbile

fuzibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fuzíbil² s. m., pl. fuzíbili

fuzibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fuzibil a. ce poate fi topit: plumbul e un metal foarte fuzibil.