fuzen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUZÉN, fuzene, s. n. Component al cărbunilor, fragil, negru, mătăsos, care reprezintă fragmente de substanță vegetală. – Din
fr. fusain.fuzen (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUZÉN I.
s. m. arbust cu frunse lucitoare, originar din Japonia. II. s. n. component al cărbunilor de pământ sub formă de lentile, reprezentând fragmente de substanță vegetală; desen făcut cu acest cărbune; fuzit. (< fr.
fusain)
fuzen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FUZÉN (‹
fr.)
s. n. Constituient microlitotipic al cărbunilor naturali, negru, cu luciu mătăsos (asemănător cu mangalul) și conținut ridicat de cenușă (4-30%); nu cocsifică, prezența lui îngreunând cocsificarea cărbunelui. Se deosebesc:
f. moale, friabil, ale cărui celule sunt goale și
f. tare, ale cărui celule au fost umplute cu substanțe minerale; fuzit.
fuzen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fuzén s. n.,
pl. fuzéne