futurism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUTURÍSM s. n. Curent literar-artistic apărut în Italia, la începutul
sec. XX, care exaltă promovarea noului, a prezentului care prefigurează viitorul. – Din
fr. futurisme, it. futurismo.futurism (Dicționar de neologisme, 1986)FUTURÍSM s.n. Curent literar-artistic de la începutul sec. XX, care proclamă un spirit de frondă, o negație totală a formelor tradiționale și o orientare spre cultul mașinismului, al ritmului halucinant al civilizației și al tehnicii moderne. [Cf. fr.
futurisme, it.
futurismo].
futurism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUTURÍSM s. n. curent literar-artistic de la începutul sec. XX, care proclamă un spirit de frondă, o negație totală a valorilor tradiționale și o orientare spre irațional, spre cultul mașinismului, al ritmului trepidant al vieții moderne. (< fr.
futurisme, it.
futurismo)
futurism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FUTURÍSM (‹
fr.,
it.)
s. n. Mișcare literară și artistică inițiată în Italia de un grup de tineri intelectuali, uniți în jurul lui F.T. Marinetti. Deși
Manifestul apare la Paris (1909),
f. este la început o mișcare exclusiv italiană. Vehement antiacademist,
f. contrapune trăirea paroxistică, jubilația absolutei libertăți, oricăror norme, rigori și convenții prestabilite. Negând tradiția, muzeul, arheologia, arta, biblioteca, deci întreaga memorie culturală,
f. instituie un nou cult: cel al dinamicii industriale, al vitezei care pulverizează formele, al mașinii ca obiect definitoriu. Poeți, pictori, sculptori, muzicieni, arhitecți experimentează libertatea deplină a limbajului, emanciparea de sub povara formelor învechite. Mulți dintre ei vor migra însă în direcții estetice și doctrinare diverse, Marinetti rămânând singurul fidel programului
f. Elemente ale
f. se vor prelungi în toate curentele de avangardă de la începutul
sec. 20, aria lor de răspândire cuprinzând deopotrivă vestul și estul Europei. Reprezentanți: P. Buzzi,
G. Papini, A. Soffici,
G. Severini,
G. Balla, U. Boccioni, A. Sant’Elia, A. Sartoris ș.a. În România,
f. nu are reprezentanți propriu-ziși, dar consecințele lui se regăsesc în opțiunile pentru alte mișcări avangardiste.
futurism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)futurísm s. n.