futil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUTÍL, -Ă, futili, -e, adj. (
Livr.) Lipsit de valoare, de importanță, de interes; inutil, lipsit de seriozitate, neserios, frivol. – Din
fr.,
it. futile, lat. futilis.futil (Dicționar de neologisme, 1986)FUTÍL, -Ă adj. (
Rar) Lipsit de seriozitate; neserios, frivol. [< fr., it.
futile, cf. lat.
futilis].
futil (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUTÍL, -Ă adj. lipsit de importanță; inutil; neserios, frivol. (< fr.
futile, lat.
futilis)
futil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)futíl (
livr.)
adj. m.,
pl. futíli; f. futílă, pl. futíle