furnicare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FURNICÁRE,furnicări, s. f. Acțiunea de a furnica și rezultatul ei. – V. furnica.
furnicare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) furnicáre s. f., g.-d. art. furnicắrii; pl. furnicắri