furnicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURNICÁR1, furnicare, s. n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi.
2. Fig. Mulțime (de oameni) care mișună. –
Lat. *formicarius.furnicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURNICÁR2, furnicari, s. m. 1. (
Ornit.) Albinărel.
2. Mamifer din America de Sud, cu capul lung și îngust, cu botul ascuțit, cu limba lungă și cleioasă, care se hrănește cu furnici
(Myrmecophaga jubata). –
Furnică +
suf. -ar.furnicar (Dicționaru limbii românești, 1939)furnicár m. Un mamifer edentat din regiunile tropicale americane care se nutrește cu furnicĭ, pe care le prinde cu limba luĭ cleĭoasă. Ajunge pînă la o lungime de doĭ metri cu coadă cu tot. Un fel de păsărele roșiĭ din aceleașĭ regiunĭ. S. n., pl.
e. Locuință de furnicĭ, moșoroĭ [!]. Totalitatea furnicilor din locuința lor.
Fig. Loc unde trăĭesc mulțĭ oamenĭ:
Parĭsu e un furnicar. Oameniĭ unuĭ loc foarte populat.
furnicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furnicár1 (animal)
s. m.,
pl. furnicárifurnicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furnicár2 (mușuroi)
s. n.,
pl. furnicárefurnicar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)furnicar m. numele bucovinean al prigorii. ║ n.
1. locuința furnicilor;
2. totalitatea furnicilor câre formează aceeaș societate:
3. fig. sumedenie de oameni, droaie de animale cari se agită:
un furnicar de moarte ce aprig se ’ncleștase AL.