furnicătură - explicat in DEX

furnicătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FURNICĂTÚRĂ, furnicături, s. f. Senzație neplăcută de înțepături și de mâncărime de piele. – Furnica + suf. -ătură.

furnicătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
furnicătúră f., pl. Mîncărime, gîdilătură ca cum aĭ avea furnicĭ pe supt [!] pele [!], cum simțĭ cînd aĭ frigurĭ, cînd te electrizezĭ, cînd ți-e frică ș. a.

furnicătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
furnicătúră s. f., g.-d. art. furnicătúrii; pl. furnicătúri

furnicătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
furnicătură f. mâncărime de furnici ce ar umbla pe piele.