furnal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURNÁL, furnale, s. n. 1. Cuptor înalt în formă de turn, folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor și fondanților; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor.
2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca, zidăria etc. care urmează să fie aruncate în aer. –
Cf. fr. fourneau.furnal (Dicționar de neologisme, 1986)FURNÁL s.n. 1. Instalație specială pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor; cuptor înalt.
2. Încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer. [Pl.
-le, -luri. / < fr.
fourneau].
furnal (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURNÁL s. n. 1. cuptor înalt, în formă de turn, cu instalație pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor. 2. încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer. ◊ groapă în urma exploziei în pământ a unei asemenea încărcături. (după fr.
fourneau)
furnal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)furnál (furnále), s. n. – Cuptor înalt în formă de turn pentru topirea minereurilor.
Fr. fourneau, tratat după paralelismul
journaux ‹
journal.furnal (Dicționaru limbii românești, 1939)*furnál n., pl.
e și
urĭ (d. fr.
fourneau, dim. d.
four, lat.
fŭrnus, cuptor; it.
forno, dim.
fornello, de unde ngr.
furnelon. Dacă d. fr.
drapeau s´a făcut rom.
drapel, atuncĭ rom. maĭ corect ar fi fost
furnel). Mare cuptor de fabrică.
furnal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furnál s. n.,
pl. furnále