furgonetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURGONÉTĂ, furgonete, s. f. Automobil cu caroserie deschisă sau cu o platformă (acoperită) folosit pentru transportul obiectelor voluminoase și grele. – Din
fr. fourgonnette.furgonetă (Dicționar de neologisme, 1986)FURGONÉTĂ s.f. Automobil (închis) de transport, care are o platformă (acoperită) cu o ușă oblon în spate; autofurgonetă. [< fr.
fourgonnette].
furgonetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURGONÉTĂ s. f. camionetă mică. (< fr.
fourgonnette)
furgonetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furgonétă s. f.,
g.-d. art. furgonétei; pl. furgonéte