furcoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURCÓI, furcoaie, s. n. Furcă (
1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. –
Furcă +
suf. -oi.furcoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)furcóĭ n., pl.
oaĭe. Augm. d.
furcă.furcoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furcói (
pop.)
s. n.,
pl. furcoáie