furchet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURCHÉT, furcheți, s. m. Piesă de oțel în formă de furcă (
1) mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pentru a sprijini lopata în timpul vâslitului. – Din
it. forchetta (după
furcă).
furchet (Dicționar de neologisme, 1986)FURCHÉT s.m. Dispozitiv de oțel fixat la bărci pentru sprijinirea ramei în timpul vâslitului. [Var.
furchetă s.f. / < it.
forchetta, după
furcă].
furchet (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURCHÉT s. m. furcă la bărci, pe care se sprijină rama în timpul vâslitului. (< it.
forchetta)
furchet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furchét s. m.,
pl. furchéți