furchiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FURCHÍȚĂ,furchițe, s. f. (Pop., rar) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.
furchiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) furchíță (pop.) s. f., g.-d. art. furchíței; pl. furchíțe