furcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURCÁR, furcari, s. m. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (
1). –
Furcă +
suf. -ar.furcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furcár s. m.,
pl. furcári