funioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FUNIOÁRĂ,funioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui funie. [Pr.: -ni-oa-] – Funie + suf. -ioarâ.
funioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) funioáră (rar) (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. funioárei; pl. funioáre