fulminație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FULMINÁȚIE, fulminații, s. f. Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive; explozie. – Din
fr. fulmination.fulminație (Dicționar de neologisme, 1986)FULMINÁȚIE s.f. Detonare a unei substanțe explozive; explozie. [Gen.
-iei, var.
fulminațiune s.f. / cf. fr.
fulmination, lat.
fulminatio].
fulminație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FULMINÁȚIE s. f. detonare a unei substanțe explozive. (< fr.
fulmination, lat.
fulminatio)
fulminație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fulmináție (-ți-e) s. f.,
art. fulmináția (-ți-a), g.-d. art. fulmináției; pl. fulmináții, art. fulmináțiile (-ți-i-)