fulgui - explicat in DEX

fulgui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.

fulgui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fulguí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéște, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. să fulguiáscă

fulguĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
fúlguĭ și -ĭésc v. intr. (d. fulg). Ning rar numaĭ cu cîțĭ-va fulgĭ. V. impers. Fulguĭe de ninsoare (Sov. 245).

fulguì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fulguì v. a ninge rar, a cădea fulgi de zăpadă.