frământătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri
frământătură(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) frământătură f. 1. ceeace s’a frământat; 2. durere de inimă, colică.