frac - explicat in DEX

frac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac.

frac (Dicționar de neologisme, 1986)
FRAC s.n. Haină bărbătească de ceremonie, scurtă în față până la talie, neîncheiată la piept și terminată la spate cu două cozi lungi și înguste. [< fr. frac].

frac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FRAC s. n. haină bărbătească de ceremonie, scurtă în față până la talie, neîncheiată la piept și terminată la spate cu două cozi lungi și înguste. (< fr. frac)

frac (Dicționaru limbii românești, 1939)
*frac n., pl. urĭ (fr. frac, probabil d. engl. frock, care vine d. fr. froc, rasă călugărească, din francicu *hrok, care e germ. rock, haĭnă. După alțiĭ, d. numele unuĭa numit Fracque, care, în Martie 1798 a apărut în această haĭnă la un bal în Paris. V. gheroc). Un fel de redingotă, de obiceĭ neagră, cu pulpanele reduse numaĭ la partea din apoĭ [!] și care se poartă la marile ceremoniĭ. (Descrierea eĭ e făcută de romanțieru [!] englez Bulwer Lytton în romanțu luĭ intitulat Pelham. Personagiile acestuĭ romanț poartă această haĭnă, pe care croitoriĭ aŭ introdus-o în modă).

frac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frac s. n., pl. frácuri

frac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frac n. haină bărbătească de ceremonie, fără pulpane de dinainte.