frăguță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRĂGÚȚĂ,frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță.
frăguță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frăgúță s. f., g.-d. art. frăgúței; pl. frăgúțe