frăgezime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRĂGEZÍME s. f. Însușirea de a fi fraged. ♦ Prospețime, gingășie, finețe, delicatețe. –
Fraged +
suf. -ime.frăgezime (Dicționaru limbii românești, 1939)frăgezíme f. Calitatea de a fi fraged.
frăgezime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frăgezíme s. f.,
g.-d. art. frăgezímiifrăgezime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frăgezime f. calitatea celor fragede.