frăgar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRĂGÁR, frăgari, s. m. (
Reg.) Dud. –
Frag1 +
suf. -ar.frăgar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)frăgár,
frăgári, s.m. (reg.)
1. dud.
2. numele unei insecte.
frăgar (Dicționaru limbii românești, 1939)frăgár m. (d.
frag).
Trans. Dud alb orĭ și negru.
frăgar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frăgár (
reg.)
s. m.,
pl. frăgárifrăgar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frăgar m. numele ardelenesc al dudului.