frânghiuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRÂNGHIÚȚĂ,frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie1; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie1 + suf. -uță.
frânghiuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frânghiúță(-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe