frânghie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÂNGHÍE1, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [
Acc. și: (
reg.)
frấnghie] –
Lat. fimbria.frânghie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÂNGHÍE2 s. f. v. frenghie.frânghie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frânghíe (sfoară)
s. f.,
art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíilefrânghie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frânghie f. funie din cânepă netoarsă. [Vechiu-rom.
frâmbie, ciucure (Banat
frânghie, fașă) = lat. FIMBRIA: termen de origină dialectală].
frânghie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frânghie f. V.
frenghie: cu tichie de frânghie, cu pană de ciocârlie POP.