frâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÂNÁ, frânez, vb. I.
Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦
Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din
fr. freiner (după
frână, înfrâna).
frâna (Dicționar de neologisme, 1986)FRÂNÁ vb. I. tr. A opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ (
Fig.) A ține în loc, a încetini, a pune piedici. [După fr.
freiner].
frâna (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRÂNÁ vb. tr. a opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ◊ (fig.) a ține în loc, a încetini. (după fr.
freiner)
frâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frâná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
frâneáză