fragmenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I.
Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din
fr. fragmenter.fragmenta (Dicționar de neologisme, 1986)FRAGMENTÁ vb. I. tr. A împărți, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. [< fr.
fragmenter].
fragmenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRAGMENTÁ vb. tr. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta. (< fr.
fragmenter)
fragmenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fragmentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fragmenteázăfragmentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fragmentà v. a reduce în fragmente.