fragilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRAGILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fragil. – Din
fr. fragilité.fragilitate (Dicționar de neologisme, 1986)FRAGILITÁTE s.f. Calitatea de a fi fragil. [Cf. fr.
fragilité, lat.
fragilitas].
fragilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRAGILITÁTE s. f. însușirea de a fi fragil. (< fr.
fragilité, lat.
fragilitas)
fragilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*fragilitáte f. (lat.
fragílitas, -átis). Caracteru lucrurilor fragile:
fragilitatea sticleĭ. Fig. Slăbăciune [!]:
fragilitatea omuluĭ. Instabilitate:
fragilitatea fericiriĭ.fragilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fragilitáte s. f.,
g.-d. art. fragilitắțiifragilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fragilitate f.
1. caracterul celor fragile;
2. fig. nestatornicie:
fragilitatea lucrurilor omenești.