fragment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din
fr. fragment, lat. fragmentum.fragment (Dicționar de neologisme, 1986)FRAGMÉNT s.n. Bucată, parte (a unui tot). ♦ Parte dintr-o operă literară, dintr-o scriere. [Pl.
-te. / < fr.
fragment, cf. lat.
fragmentum].
fragment (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRAGMÉNT s. n. 1. parte (dintr-un tot). 2. moment dintr-o operă literară, muzicală, dintr-o scriere. (< fr.
fragment, lat.
fragmentum)
fragment (Dicționaru limbii românești, 1939)*fragmént n., pl.
e (lat.
fragmentum, d.
frángere, a frînge. V.
fragil). Frîntură, bucată ruptă dintr´un întreg:
fragmente dintr´o corabie, din scrierile unuĭ autor, dintr´o conversațiune. V.
epavă.fragment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fragmént s. n.,
pl. fragméntefragment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fragment n.
1. bucată din ceva sfărâmat;
2. parte dintr´un tot.