fragil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din
fr. fragile, lat. fragilis.fragil (Dicționar de neologisme, 1986)FRAGÍL, -Ă adj. Care se poate sparge, sfărâma, rupe cu ușurință; puțin rezistent. ♦ Gingaș, delicat, firav. [< fr., it.
fragile, cf. lat.
fragilis].
fragil (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRAGÍL, -Ă adj. 1. se poate sparge, sfărâma, rupe. 2. gingaș, delicat, firav. (< fr.
fragile, lat.
fragilis)
fragil (Dicționaru limbii românești, 1939)*frágil, -ă adj. (lat.
frágilis, d.
frángere, a frînge, a sparge. V.
fraged). Care se poate frînge (sparge);
sticla e fragilă. Fig. Slab, fără putere:
natură fragilă. Instabil:
sănătate, avere fragilă. – Ob.
-íl (după fr.). V.
incasabil.fragil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fragíl adj. m.,
pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragílefragil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fragil a.
1. ușor de spart:
sticla e fragilă; 2. puțin solid:
frumusețe fragilă; 3. fig. expus a greși:
natura umană e fragilă.