frăguliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRĂGULÍȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (
Pop.) Frăguță.
2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc
(Adoxa moschatellina). –
Fragă +
suf. -uliță.frăguliță (Dicționaru limbii românești, 1939)frăgulíță f., pl.
e (d.
frag). Moscușor.
frăguliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frăgulíță s. f.,
g.-d. art. frăgulíței; pl. frăgulíțefrăguliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frăguliță f.
Bot. moscușor.