frâncușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÂNCÚȘĂ, frâncușe, s. f. Varietate de struguri cu boabe mici, neuniforme și rare, folosită pentru vinuri de masă. –
Frânc +
suf. -ușă.frâncușă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frâncúșă s. f.,
art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșefrâncușă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frâncușă f. varietate de struguri albi cu boabele mărunte. [Lit. poamă frâncească].