frânar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. –
Frână +
suf. -ar.frânar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frânár s. m.,
pl. frânárifrânar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frânar m. cel însărcinat cu manevrarea frânelor la trenurile căilor ferate.