fotogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOTOGRÁMĂ, fotograme, s. f. 1. Fotografie specială (luată din avion sau din puncte înalte), care îndeplinește condiția de a oferi o perspectivă centrală, pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului a cărui imagine o reproduce și care se folosește mai ales în topografie și în cartografie.
2. Porțiune a unei pelicule cinematografice care conține o imagine (statică) completă. – Din
fr. photogramme.fotogramă (Dicționar de neologisme, 1986)FOTOGRÁMĂ s.f. Probă fotografică pozitivă; fotografie (luată din avion) pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului reprodus și care este folosită mai ales în catografie. ♦ (
Cinem.) Fiecare element fotografic care intră în alcătuirea unui plan (
3 și 4). [< fr.
photogramme, cf. gr.
phos – lumină,
gramma – desen].
fotogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOTOGRÁMĂ s. f. 1. fotografie (din avion, satelit etc.) pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului înregistrat. 2. (cinem.) fiecare element fotografic care intră în alcătuirea unui plan (4). (< fr.
photogramme)
fotogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fotográmă (-to-gra-) s. f.,
g.-d. art. fotográmei; pl. fotográme